Luni, 16 noiembrie 2026
Filme

Monica Lăzurean-Gorgan și Elena Martin despre „Atât de familiar”

Monica Lăzurean-Gorgan și Elena Martin despre „Atât de familiar”
Foto: Gabriel from Bucharest, Romania / Wikimedia Commons, CC BY 2.0

Documentarul „Atât de familiar / Something Familiar”, regizat de Rachel Tâpârjan, rulează acum în cinematografe. Filmul pornește de la povestea Mihaelei, adoptată în Canada dintr-un orfelinat din Brăila, care revine în România ca să-și caute familia biologică.

Monica Lăzurean-Gorgan și Elena Martin, producătoarele de la Manifest Film, au intrat în proiect după un telefon de la Corneliu Porumboiu. Monica a spus că a acceptat imediat, după ce a aflat că Rachel Tâpârjan voia să filmeze căutarea Mihaelei și să construiască un film în jurul acestei întâlniri cu trecutul.

Rachel Tâpârjan, născută în Marea Britanie și adoptată din același orfelinat, a început să filmeze povestea Mihaelei, dar a ajuns treptat să-și includă și propria istorie de familie. Elena Martin a spus că această schimbare s-a produs gradual, după ce Mihaela și-a găsit mătușile și alte rude care au primit-o cu deschidere și au ajutat-o să afle detalii despre familie.

Documentarul s-a construit în șase ani, iar echipa a lucrat fără finanțare la început. Monica Lăzurean-Gorgan a explicat că producția a pornit cu o cameră închiriată, un operator și, uneori, cu ea la sunet. Filmările au continuat la intervale de câteva luni, iar în paralel echipa a aplicat pentru fonduri și a ajustat treatmentul și scenariul după fiecare etapă.

Elena Martin a povestit că una dintre cele mai dificile părți a fost căutarea rudelor biologice. În cazul familiei Mihaelei, echipa a avut o adresă din Brăila, dar a găsit trei locuri posibile în oraș. Au urmat verificări pe teren, într-o echipă restrânsă, până când au identificat varianta corectă și au putut organiza deplasarea Mihaelei în România.

Tot Elena Martin a spus că a ajuns și ea în fața camerei, deși nu trebuia să apară în film. Rolul ei inițial era unul logistic și de traducere, însă pentru că făcuse parte din research și oamenii din sat o cunoșteau, a putut media mai ușor întâlnirile și a devenit parte din poveste.

Un alt episod neobișnuit pentru un producător a fost relația cu poliția. Elena Martin a explicat că, în Brăila, echipa a ajuns să ceară sprijinul poliției locale și al Interpolului pentru a găsi surorile lui Rachel, după ce nu aveau adresele sau datele lor de contact. Comunicatele și anunțurile din social media au ajuns apoi la comunitatea potrivită, care a contactat echipa.

Monica Lăzurean-Gorgan a spus că Rachel a refuzat de la început o abordare sumbră. Regizoarea a vrut un film care să nu trateze povestea ca pe una exclusiv tristă, iar echipa a păstrat această direcție și în montaj, și în filmări. Elena Martin a adăugat că un feedback primit de la CNC a vizat tocmai felul în care filmul combină mai multe abordări creative într-un stil unitar.

Monica a descris curajul lui Rachel ca fiind dublu: personal, pentru că își expune propria istorie, și creativ, pentru că a ales o formă care se abate de la documentarul clasic. Elena Martin a spus că, la un pitch din 2021 de la Wiesbaden, un voluntar adoptat i-a mărturisit că își dorește ca filmul să existe, după ce trecuse prin propriul proces de găsire a familiei biologice.

Elena Martin a mai spus că filmul încearcă să reîncadreze discuția despre adopție și să se îndepărteze de formulele uzate despre trauma copiilor abandonați în orfelinatele lui Ceaușescu. Pentru ea, miza documentarului este felul în care cinemaul poate explora o istorie biologică fragilă prin mijloace creative.

Foto: Gabriel from Bucharest, Romania / Wikimedia Commons, CC BY 2.0